MUZEU

Tipu’ de la intrare n-a zis nimic

doar m-a privit

și am simțit cum îmi intră prin cristalin

direct în creier.

S-a dat la o parte

cu o figură imobilă

gen Buster Keaton.

Sunt certificat de cearcănele de pe corzile vocale.

Primele vitrine au geamurile ude:

istorie antică- iubiri nemărturisite și neîmpărtășite

agățată de tocul ușii către a doua încăpere

mă fixează o păpușă din lemn

cu rochița de epocă de un alb murdar cusută

cu vase de sânge uscate.

În dreapta, un gramofon cu picioare de insectă pornește instantaneu:

“Tip Toe Thru the Tulips”

și îmi dau seama că am lentila stângă aburită

levitez mai departe printre vitrine cu pasiuni consumate și goblenuri vinovate

un anunț cu “fumatul interzis”

Apoi, statuia Ei, din ceară, în mărime naturală

“Nu atingeți!”

înghit des ca să scap de uscăciunea buzelor în timp ce-i privesc ochii:

Câtă noapte!

Ora închiderii îmi arată cu degetul mult prea lung și noduros

vitrina cu mandibula lui Eben Byers.

Exit.