Îmi vine să alerg la fiecare om
de pe plaja asta
și să-l întreb de ce e trist
uneori.
De ce îi plouă cu soare?
cum mai poate plânge
în senectutea zilei
dacă nu te-a cunoscut?
Ferice de cei care nu știu că exiști.
Nu-și cunosc destinul
nefericirile lor sunt din ceara aripilor
lui Icar
dar plumb pe inimi
Te-am întâlnit pentru ca să știu
că pot iubi.
Alerg către ei și vântul spulberă nisipul care-mi intră-n gură și ochi.
Numai eu am dreptul la suferință.
mariuscalin.com 