fii bun.
Empatic.
totul începe de la zero.
Mă dau la o parte
fac loc
să treacă că e grăbit
nu ripostez
ci înghit cu zâmbetul pe buze
am început să scriu poezie
ca un fel de terminal lucidity.
Pentru cei care știu bine cine sunt cu adevărat: vreau să vă îmbrățișez și
să vă rog să-mi spuneți și mie.
Până și Umbra mea
vrea să știe.
Fiecare wounded healer
cu narcisicu’ lui
hei, tu! De unde știi ce sunt cu adevărat?
Aaa, zgârieturile de pe pelicula lui Brakhage,
ultima suflare a lui Charnley
sau poate notele terapeutului lui Sexton?
Gustul veninului ființei ăleia cu personalitate trickster care și-a lovit mama?
Sau.. urmele de cuie și de sânge de pe crucea-mi?
Îmi place să cred că n-am ajuns la ultimul vers
care mă așteaptă dincolo de cel mai negru coșmar
cu Dilema Veche la subsuoară.
mariuscalin.com 