Se vând umbrele în pasaj. Stropii cad, în căutarea finalului
Nimic din ce e firesc nu ne mai atinge
Doar lumina de la mobil
mi-a invadat fața atunci.
Te-ai uitat o secundă la fruntea mea
sau poate prin mine.
Fulgerător ca o presimțire
asteroidul Omuamua ți-a licărit în cristalin
orbul din mine a crezut într-un nou prolog
ar trebui să rescrii cartea aia
și cu punga de vomat la gură
să-mi dedici un capitol
în germană nu știu decât Ich komme gleich
Sau poate un Poem de trei stele la malul mării
post fest pilgrimage. Pentru cunoscători.
Fără romantisme.
Se vând umbrele în pasaj.
Nimic nu trebuie să ne mai atingă.
mariuscalin.com 