cel mai greu e la apus.
Începutul sfârșitului. În întuneric gândurile se dilată și sunt peste tot
chiar dacă port papuci de plajă, am tălpile umede
Alunec. Iluziile se iubesc cu speranța și avortează mii de coji de banană, cusute între ele
atunci când cazi, amestecul ăla de groază și plăcere vinovată
te devorează
și pentru o secundă
uiți de impact
Așa uit eu că nu mă întreabă nimeni cum sunt
Ce mai fac.
Uitarea. Cea mai tandră alinare.
Am intrat odată într-o farmacie
căutam Furazolidon
și farmacista mi-a spus că îmi recomandă
“ce mai faci, cum ești?”
Face minuni.
deodată farmacia s-a umplut cu… mine.
Zeci de siluete cu chipul meu
Mă priveau fix.
Farmacista mi-a zâmbit și cu o voce viril-demonică m-a întrebat anything else?
Am urlat sfâșiat de durere
Ce mai faci, cum ești?
mariuscalin.com 