sunt alienat
sunt intrus
în propria viață
nu aparțin niciunde
scriu cu degetele și vârful limbii
Bolnav incurabil.
Nu-mi pot recita versurile
nu le țin minte pentru că nu sunt ale mele
le-am împrumutat
nu pot memora nimic
pentru că nu pot să te uit
singurul poem
pe care-l știu și care e cu adevărat al meu
e numele tău
e râsul tău
numele tău pus în abis
multiplicat la infinit
e un poem senzorial
a cărui diegeză
e fuga ta de mine.
Nu te pot iubi dincolo de teama-ți de-a te lăsa iubită.
mariuscalin.com 