Vino Ploaie și răcorește—mi sufletul/ încins de atâta vină și dorinți/ nu-mi pot auzi decât plânsetul/ căci știu că nu mai e de mult loc printre sfinți.
Tu ploaie spală din mine ce-i de spălat/ ca să pot renaște în Iubire/ iertarea ta-i departe pentru-al meu păcat/ vreau să cobor la prima – desculț în rațiune și simțire.
mariuscalin.com 