VEȘNICUL SPÂNZURAT

trupul îmi zace ciopârțit într-un soare stins

nebunul din mine nu va înceta niciodată să te iubească, doar e Nebun, nu?

Magicianul nu mai crede în minuni

De ce n-am putut fi noi

Marele Preot și Marea Preoteasă?

Întreabă Diavolul

ascuns printre arcanele minore

care-și așteaptă majoratul

e greu, știu că după exercițiul ăsta psiho-sociologic nu mai vrei să vorbești cu nimeni

Împărat fără regat caut împărăteasă fără obligații.

Îndrăgostiții au plecat separat în vacanță

pe datorie

pe aici a rămas doar Eremitul în Carul lui

cu echilibru precar

Luna e mai aproape văzută din turn

văduvită de steaua ei

Dreptatea e vopsită cu verde pe roata norocului învârtită cu forță

la judecata de Înapoi.

Aș fi plătit bilet numai ca să-ți aduc o sticlă cu apă rece. Atât. N-ar fi trebuit să spui nimic.

Voi rămâne veșnicul Spânzurat

fără speranța Morții.

Lumea nu va ști asta.

Să intre valeții!

Leave a comment