PERVERTIRE

se pierde pe drum esențialul

o bătaie de inimă ajunge la destinație lovitură de ciocan

o mână întinsă e percepută ca o amenințare

falangele se alungesc și se incolăcesc în jurul tău ca să-ți absoarbă fricile

pentru a rămâne goală,

vulnerabilă.

De iubit.

Cuvintele plutesc ordonat

pleacă din creierul meu cu anvelopele umflate

niciun martor aprins în bord

și ajung la tine grele și tăioase

incandescente

ca o pecete

îți lasă pe gleznă urma buzelor mele

îmi pare rău. Că n-am fost acolo lângă tine ca să ne bâțâim împreună

ca și cum am fi ascultat un cântec de leagăn

aș fi avut curaj să te cuprind cu brațele

și te-ai fi oprit la un moment dat

dar eu aș fi continuat obsesiv-compulsiv

de teamă să nu te pierd.

Te-ai fi oprit.

Gustul de pastă de dinți îmi reamintește că nimic din toate astea nu s-a întâmplat și acum ți-e frică să dormi singură

pentru că sunt întuneric.