MAI APROAPE DE LUNĂ

merg cu bebițul meu în brațe

are 1 an și două luni

și inima mărită.

Îl prezint cu mândrie cui apuc

chiar și doamnei care vinde sandvișuri cu parizer la patiseria Luca de pe Academiei

unii nu-l plac deloc

și în calitate de tată-mamă-bunic-bunică nu înțeleg de ce

și mi-e frică să ajung să înțeleg

strada Lipscani e tot în București

iubesc perioada interbelică

pentru că mă coboară mai aproape de lună

bebițul crește, ia în greutate

scoate silabe și onomatopee

fără rimă

eructații cinstite

mânca-l-ar tata de copil frumos!

Ce-o vrea să se facă când va fi mare?

cred că nevăzut.

atunci nu mai vreau să crească

mi-e frică să nu-mi obosească brațele

să nu mai am cui îl prezenta

și să încep să-i sug suzeta.

N-o să mai pot să-l întreb “Cum ești?” pentru că asta e violare de community guidelines și TikTok nu acceptă limbaj vulgar (cum = sloboz)

Sunt tată.

Leave a comment