orășelul copiilor nu acceptă decât copilării fericite
e anunț mare lipit pe geamul ghișeului
domnu’ formular găsiți acolo în colț
pe masa rotundă
noroc că mi-am cumpărat niște semințe decojite
ca să nu mai sparg nimic
lângă mine e sacul cu cioburi
mă privește întrebător:
mai intrăm?
copilu’ din mine
are amigdalită
nu mai poate să înghită
copilul din mine nu e în mine de fapt
a fost mereu la vedere
copil cu barba căruntă
și burtă
acum stau pe treptele de la intrare
și privesc la coada lungă
de copilării fericite
mă așez ultimul la rând
când aud un râset cristalin în spate
îi ofer locul meu
poftiți în față vă rog!
mereu ultimul ca să fiu sigur că nu voi intra niciodată.
Nu pot simula fericirea
iar lacrimile cresc umiditatea relativă.
Alo, domnu’!
N-ați completat data morții.
mariuscalin.com 