ploaia asta.
Picăturile lovesc parbrizul.
Același drum
te văd în fiecare chip care se prelinge grăbit printre stropii reci
oamenii poartă umbrele
se tem de Adevăr
vreau să stau în ploaie
să-mi ridic fața către cer
să mă răcoresc
apa mi se prelinge pe față
pe barbă
vreau să fiu iertat
vreau să mă vezi
ploaia îmi intră prin gât
în stomac și plămâni
prin pori
nu-mi pot ostoi setea
un an de discuții sterile
cu psihiatrul tău
aia n-a fost terapie
ci un simulacru
un fel de onanie
ca să mă golesc de tine
trebuie să mă umplu cu mine
și cu apă de ploaie.
Sunt o prezență neplăcută
pentru că nu cultiv tomate
în solar.
Apa mi se prelinge pe față ca un sânge incolor
N-am nevoie de terapie
ca să squatez hotelurile de pe litoral,
iarna.
Ploaia asta.
mariuscalin.com 