sunt amorțit
nu mai doare
prea multă durere
mi-a pătat amintirile
rana asta nu se va închide niciodată
poate dacă aș avea
oase din sticlă
și aripi frânte
poate dacă nu m-aș mai simți singur
înconjurat de zâmbete
de bucurie
îmbrățișări
prea multe veri trecute
petrecute
în pantaloni lungi
privind la ștrandul înțesat
gândind la cum e să simți
că ești integrat
acum ofer
mă ofer
sunt alienat
nu-mi mai doresc nimic
A! Ba da:
să mor în somn.
mariuscalin.com 