CROCHIU POST-UMAN

Stau singur într-o cameră albă

fără ferestre și uși.

doar coșul de gunoi.

cum să ies când nu mai știu cum am ajuns aici?

Un pat metalic de spital

saltea jegoasă

pătată de pișat

mirosul coșului de gunoi

mi-a intrat în pori

A new fragrance: ECHEQUE

Succes garantat.

Am sentimentul salin

că mai e o prezență lângă mine aici

deodată se face întuneric

și aud scârțâitul unei uși

în prag imaginea

intermitentă a unui trup uman

cu cap de cal.

Mă privește fix

știe ce gândesc.

Nu mai există iertare.

Leave a comment