………..
O oarecare ușurare i-a îmbrățișat fluxul sanguin. Își propusese să aștepte miezul nopții ca să-i poată scrie un scurt e-mail de felicitare. Va scrie acolo, la titlu, ca să fie degrabă vizibil înainte de reflexul scurt, îmbibat de repulsie, al indexului mâinii ei drepte – de la dreapta la stânga – harșt! Delete.
Nu că ar fi contat în vreun fel, căci era conștient că demersul în sine era pueril – demn de un puer aeternus huh – dar ar fi adăugat puțin untdelemn pe rana cronică a vinovăției care îi stătea de-a dreapta de o bună bucată de timp.
Uitare. Trebuia să uite că întrupa epitoma abjecției pentru cineva pe care îl demola și recrea zilnic în sinapsele suprasolicitate, ca pe un imens joc de puzzle.
00.01 – ego-ul cu o erecție demnă de o zeitate priapică fu servit. Câteva minute de beatitudine, ca după o priză de praf alb. Plăcerea evanescentă înfrânată de ciobul de luciditate care înțepa enervant realitatea din zori.
………….
A iubi e un chin.
mariuscalin.com 