Nu-s ceas elvețian să ticăi la secundă
sincronizat cu Adevărul unic
în brațe îmi plânge furia fecundă
cu lacrimi mari prin care frica parcă-i mai sus și mai rotundă.
nu sunt un sfânt sacrificat în prime time
exemplu ca să fiu mulțimii monocrome în extaz
nu mai încap acolo sus pe cruce
ca fața nevăzut-a lunii mi-e celălalt obraz.
prognostic rezervat primesc de la destin
iubirea împărțită între moral și imoral e-un chin
desculț și gol merg către lapidare – dreptul de veto-i pro
iubirea pentru tine e-un glabru statu quo.
…………….
sentimentul straniu care mă inundă atunci când întâlnesc oameni pe care nu-i cunosc dar care mă privesc de parcă ar ști totul despre mine și acest “totul” nu-i cu fluturași și coarde de harpă.
mă gândesc că self trust-ul nu-i decât un efect Dunning-Kruger și speriat încep să ronțăi un Oreo în timp ce mă ascund între rândurile lui Schopenhauer.
………………
mariuscalin.com 