dependențele mele strigă după mine
am memorie bună
le recunosc pe fiecare
o minge roz țopăie pe trecerea de pietoni
atunci e semn că tre’ să calc frâna
nu mă mai gândesc la nimic
sunt destui tați orfani pe trotuar
poate că tu ești bebițul revenit din eter
fulgurație pe cerul resemnării mele
bă băiatule există esteem crede-mă
nu te-a oprit nimeni din incantație
continuă să te rogi
nu sunt poet nici fotograf
am multe de povestit dar nu acum
nu ție
ăsta e noul metarealism în poezie
joac-o p’asta
……………………………………..
vă iubesc pe toți fără să iau medicație!
………………………………………
vezi că și icoanele păcătuiesc
când apar provoc strănuturi viscerale de repulsie
alea sunt cele mai mișto momente
cuie incandescente mă fixează de memoria colectivă
ăia care nu te cunosc sunt cei mai tari biografi ai tăi
cum dracu’ să stau picior peste picior cu o erecție ilegal de sinceră?
O minge roz țopăie pe trecerea de pietoni
o văd prea târziu
și nu-mi pare rău.
mariuscalin.com 