COBOR LA PRIMA

ce nu te omoară

o va face cu siguranță

data viitoare.

Sap în termoizolația blocului

cu buricele degetelor

mușc din ușa de termopan

alerg pe coate și genunchi

drumul e plin de pete roșii

spasme stomacale

părculețul ăla pentru copii

mi-e teamă să privesc în sus

moartea, singura certitudine.

e foc și e ploaie acolo-năuntru

pe gura flămândă-mi ești sare și pâine

captiv între gânduri sunt veșnicul monstru

semnez cu majuscule pe ziua de mâine.

Ce nu te omoară e supus greșelii.

Leave a comment