privesc prin hublou.
opt luni de gânduri,
vise,
structura metalică din jurul meu
îmi pare duioasă acum
sunt atât de singur încât mă refugiez în sindromul Stockholm
mi-e teamă să deschid ușa circulară
afară e furtună de nisip
ascult șuieratul sinistru
nu există drum înapoi
nici zâmbet sau fulger
între noi doi.
Semnalul isteric de avarie îmi pulsează în timpane la sincron cu bătăile inimii
sincronicitate bizară
aici nu mai contez pentru nimeni
voi muri singur și uitat de toți,
afară din habitaclu,
cu tubul golit de oxigen în brațe
privind cerul cărămiziu
peste care cristale fine de nisip
vor desena lacrimi.
Nu există drum înapoi
doar gânduri crăpate la colțuri
ce stau ghemuite între noi doi
nu-i zâmbet nici fulger
în ziua de-apoi.
Norad 2 , this is Solar Nest, over.
Norad 2, what’s your status? over.
Norad 2, please respond, over.
Norad 2 pl…. ….. ond, ..er.
… orad 2 ……..