1 martie 2023.
După ce am spart din neatenție și grabă semnalizarea din oglinda retrovizoare dreapta, am parcat în Berceni.
Via (nu-mi place nici mie “Vio”, e prea normie) a coborât.
Ai coborât deși aveai dureri, urma să te operezi peste o săptămână. Cu toate astea mi ai strâns mâna destul de viril. Aveam emoții, m ai întrebat de ce. Mi ai spus că la cum arăt, n-am cancer cu siguranță. Nu știu dacă mi ai spus-o ca încurajare sau cu părere de rău. Mă durea durerea ta. Ai luat cele două mărțișoare (două șnurulețe alb cu roșu) te ai uitat cu delicatețe la ele. O ultimă atingere a mâinilor și am plecat.
Hai că iar am scris siropos în pula mea!
————————————-
1 martie 2024.
Deja se așternuse cenușa atomică. Clandestinitate. Am inseminat cutia poștală nr. 84 cu două mărțișoare care probabil că au făcut ulterior cunoștință cu o pubelă de gunoi.
————————————-
1 martie 2025.
Cutia de scrisori a rămas neinseminată, spre bucuria coșului de gunoi. Orice cale de comunicare a fost tăiată. Cre’ că și StarLink ul lui Musk are dureri de cap.
Trump l-a urecheat pe Zelensky și la noi Piața Universității e blocată.
Îți doresc o primăvară frumoasă, Viorela.