v-ați simțit vreodată abandonați?
Întrebarea a spintecat aerul
tăcere
o mână ridicată timid
privirea mea se înfipsese în podea
prizoniera gândurilor reci
dacă am avut o familie disfuncțională
mă pot simți abandonat de
posibilitatea uneia armonioase?
Abandonul doare
dar dacă mă ciupesc puternic de coapsă
devine suportabil
Horror vacui
povești adevărate, destine, suferință,
durere, speranță,
ditamai bărbatul cu lacrimi în ochi
dintr-un reflex tâmpit am încercat din greu să mi le reprim
eșec total
am voie să mă simt abandonat
de o dragoste care n-a existat niciodată?
Un fel de anemoia.
Băi e mișto că am plecat cu sentimentul fragil că viața mea nu e chiar atât de nașpa
dar și neliniștea sâcâietoare că nu-mi pot ostoi demonii decât privind cu rigla într-o mână și balanța în cealaltă la nefericirile altora.
mariuscalin.com 