m-am însurat cu maică-ta
pentru că îmi doream un copil.
da tăticule, îți cumpăr ce vrei
(își dorea o cariocă pic
și piese de șah)
n-am iubit-o pe maică-ta
cu porcii trebuie să fii porc.
Simțea că nu e în regulă,
se simțea folosit,
utilizat ca o armă.
Și-ar fi dorit poza aia cu ambii părinți
zâmbitori lângă el
era doar începutul
urmau multe alte poze lipsă:
de la ștrand cu prietenii
de la aniversări
de la mare, cu iubita din liceu.
Albume întregi.
poveste-mi o amintire plăcută
din copilărie
da, sigur! enurezisul tardiv.
terapeutul nu era în câmpul meu vizual
dar îl auzeam cum notează de zor
iarăși sentimentul că sunt departe de-a fi
normal.
Furia. Negarea. Neputința. Rușinea.
Pentru câteva zile,
am sperat că voi fi un altfel de tată
că mă va ridica cu mânuțele lui firave
către fericire.
Cioburile nu dispar, se măresc.
Ai avut dreptate tată:
nu s-a ales nimic de mine.
Scrie. Scrie poezie.
Adu oamenii laolaltă,
altfel ești pierdut.
Da tăticule.
mariuscalin.com 