nu sunt poet
nici salcie la mal
nu voi ploaie de-aplauze pe umeri
nu vreau să dorm bățos pe-un armăsar
și nici să scriu după program
luni-vineri.
nu vreau să stau cu mâinile împreunate
și nici sfătos să mângâi creștete plecate
m-ascund de invitații elitiste ipocrite
ce-așteaptă adeziuni supuse și tacite.
nu sunt poet și scriu cu marker permanent
pe ziduri de ruine în renovare
știu că nu-s singur în călătoria asta
prea mică și tardivă ușurare
dar încă simt pe inimă cum mă apasă
ușa orizontală de ciment.
Nu vreau să fiu poet
dar sunt trădat de versuri
ce-și caută cu teamă rădăcina
sunt pe vecie rătăcit în sensuri
și mă urăsc c-orgoliu’ e mai mare decât vina.
mariuscalin.com 