…Mirabela își aruncă ochii ACOLO. Acolo unde se mai uită din când în când cu spaimă și scârbă. Acolo unde e închis individul ăla abject, care personifică tot ce detestă la un om: “Archived” din Whattsapp.
Bătrân, gras, intruziv, posesiv, un Tataie Andropauză autentic. Hai, gata, că m-am săturat să pun virgule!
“Fuck! NOT AGAIN! Ce pula mea mi-o fi scris??”
Omul ăsta însemna pentru ea ceva între voma verde ejectată de Jeff Goldblum în “The Fly” și spuma aia albă care ți se acumulează în colțul gurii când ți-e sete.
Indexul ei neobișnuit de lung apăsă pe ecranul iphone ului 13 promax (da’ cred că și l-a schimbat între timp):
“BĂI PSIHOPATĂ MICĂ, TE INVIT LA EDIȚIA A 11-A DE HAISANECITIM. ȘTIU CĂ N-O SĂ VII, DAR TOT TE INVIT. MI-E DOR DE UN REFUZ.”
Mira simți cum sângele îi urcă în arterele submeningiene din emisfera stângă.
“DOMNULE MARIUS NEAGU, VĂ ROG SĂ MĂ LĂSAȚI ÎN PACE. NU DORESC SĂ INTERACȚIONEZ ÎN NICIUN FEL CU DVS. NU VĂ DORESC ÎN EXISTENȚA MEA!
VĂ INVIT LA DIPLOMAȚIE….etc.”
Something like that, înțelegeți voi.
Mirabela simți cum deja somatizează, intestinul gros strănută de greață și îi șopti visceral că trebuie să meargă la baie.
Toby o privea cu subînțeles de pe canapea, gândindu-se cu nostalgie la reprizele de hârjoneală felină cu Drăculea pe muzica lui Laurențiu Cazan.
Se repezi către baia care era ocupată de mama ei. În minte îi veni fără vreun motiv anume gândul enervant că toaleta din pasaj de la Universitate e mai mereu închisă.
“…TE INVIT LA HAISANECITIM…”
Pană de curent în Berceni.
mariuscalin.com 