o să crești mare și o să vezi
o să crești mare și-o să știi
vei învăța să te deghizezi în granit
și cum să fii mereu fericit
să-ți porți iubirile cu chingi legate de piept
să plângi într-un dodecaedru din oglinzi
să faci cruci din oase altarului erect
și să-ți pui ochelari de cal când treci pe lângă mii de paturi cu flămânzi.
Azi dimineață mi-am cerut scuze. Aerul a devenit deodată mai ușor de respirat și l-am înțeles pentru prima oară perfect pe Brian Cox la faza aia cu viteza luminii corelată cu binomul timp-spațiu.
E ca-n dragoste.
mariuscalin.com 