spațiul meu vital e-o garsonieră
care pulsează în jur
mă ia în brațe
în cămară am sechestrat suferința
am blocat ușa jegoasă cu cărțile încă nescrise
nu sunt singur
nu sunt singur
dar de ce mă simt așa?
cum am naufragiat la parter?
blocurile cu 4 etaje n-au lift prostule!
gândaci de bucătărie îmi umblă pe față
în timp ce stau tolănit pe saltea
spuma cu memorie îmi reamintește
că voi avea o senectute convulsivă.
Mai bine decât o empatie cognitivă.
Poate gravitația va fi mai concesivă
cu mine.
mariuscalin.com 