VIAȚA MEA E O PELICULĂ DE STANLEY BRAKHAGE

Eram copil la Oradea.

Cică s-a repezit un câine la mine

și m-am speriat, da’ nu-mi amintesc asta.

Am descoperit plăcerea.

Serotonină, endorfine

asta-i schema.

Ca să ofer tre’ să mi-o fac cu mâna mea.

Nu, n-am nicio șansă.

Iubitul tainic e ca un căscat reprimat

care desfundă urechile.

I-am auzit vocea la radio

și m-am dus s-o cunosc

la facultatea de limbi străine.

Ce se va alege de mine?

Ce gânduri am?

Sunt stăpânul propriei vieți

deci pot oricând s-o trimit la dracu’.

Cred c-o s-o iubesc tot restul vieții.

Îi port chipul la ceafă,

ca Edward Mordake.

În câte feluri pot iubi?

Mă sperie teribil răspunsul.

Am ieșit pe stradă ca să văd alte chipuri

și să uit.

Frânturi de peliculă.

Leave a comment