deschid foaia albă
Start writing.
E acolo da’ nu iese ușor
gândurile se îmbracă-n cuvinte
și se dau cu Shinkansenu’
între două tăceri
evit să privesc oamenii pe stradă
trec violent pe lângă mine
se grăbesc către ceva
sau cineva care îi parazitează.
Ora de vară-i departe.
Rutină.
La metrou în pasajul către Unirii 2
îmi vine mereu în minte
“The Walking Dead” theme
sunt îngrozit
vreau să mai cred în Moș Crăciun
și că pot fi fericit
îmi spun că fiecare om
de pe scara rulantă
a fost respins de cineva
nu știu, are o suferință ocultă, ceva!
Ce dracu’ vă uitați la mine așa?!
Ceva care nu se vede decât în
sudul cristalinului
acolo unde lacrima
devine lupă.
Vreau să-i întreb pe fiecare
să aflu
că sunt iremediabil
pierdut.
mariuscalin.com 