EFRACȚIE

mă trântesc pe pat

salteaua-i deja deformată

de greutatea mea

am luat melatonină

ca să nu uit

să dorm.

Încă mă mai gândesc la ea

întruchipez tot ceea ce detestă

la oameni

sunt paradigmă

epitom

sunt tot ce-i mai înnegurat

în om.

Am intrat prin efracție

pe domeniul ei

am sărit gardul electric

și-am început să construiesc un altar

lângă ușa palatului

și o latrină

sub fereastra de la bucătărie.

Pe vitraliile sparte se preling

picături de sânge

de acum știu ce înseamnă

să nu mai cred în nimic.