am ținut ochii închiși
sub eșarfa roșie
am simțit
cu toate simțurile
there’s no other way.
lumina ochilor
nu e cea mai dragă
de pe lume
aproape de fiecare dată când merg
la teatru
îmi năvălesc în creier fraze
pe care vreau să le notez undeva
imediat.
N-o fac.
Rămân frânturi uscate
pe care încerc să le înghesui
în sertar, lângă chiloți, ciorapi
și amintiri mute.
La final, deschidem ochii,
ne zâmbim jenați
disimulând teama de a fi fost văzuți…
….
goi.
Aplaudăm ca să ne ținem mâinile ocupate.
Nuuuu, ochii îmi lăcrimează
de la reflectoarele astea!..
A fost frumos, mi-a plăcut!
Unde am parcat mașina?
mariuscalin.com 