e decembrie. Milioane de psihiatri
dau faliment.
Își închid cabinetele și
emigrează la Polul Sud
unde e noapte 6 luni.
E preferabilă o depresie la McMurdo
în fața unui puseu de fericire egocentrică.
alerg cu disperare
desculț
mă lovesc de toți oamenii fericiți
nu pot să-i evit
am senzația că-mi taie calea intenționat
nu vor să prind din urmă
pe niciun psihiatru
să-l strâng în brațe cu disperare
și să-l rog să nu plece.
Să stea cu mine.
Măcar în decembrie.
Mi-e cel mai greu în decembrie
dar nu trebuie s-o spun așa
trebuie să-mi fac un selfie
să-mi desenez o gură zâmbitoare
și să mint că alea sunt lacrimi de fericire.
Nu pot ajunge decât până la Ushuaia
și asta mă-ngrozește teribil.
Dacă și acolo fericirea e obligatorie?
Dacă în avion îi voi auzi în căști
pe Shakin’ Stevens și Mariah Carey??
Am tălpile înghețate sau așa ar trebui să fie.
Mi-e cel mai greu în decembrie
și asta nu e poezie.
mariuscalin.com 