META

Din întuneric picură lumină

pe rănile din suflet care plâng

și nu-mi mai pari chiar o străină

care a scris pe zid prea repede

și cu mult sârg.

Mă lupt ca să respir încă o dată

ca și cum născut aș fi a doua oară

la banca de sub fag mai am o rată

și versul care curge mă-nfioară.

Măcar căderea să-mi fie cât mai scurtă

fără regrete și tardive gânduri

continui să mă mint că nu-s o brută

și poate că nu sunt de-ajuns doar patru

scânduri.

Dar gravitația-mi refuză aprobarea

și am uitat că viața nu-i eternă

e doar minutul 49: cer schimbarea

culturii de porumb cu cea metamodernă.