printre dărâmături stau drept
pe picioarele
retezate de la genunchi.
Nu mai am antebrațe
cam ca Yahya Sinwar you know?
Respir.
Tot ce mai am e inima obosită
pe care mi-o țin în dinți.
Îmi doresc lovitura fatală
care nu vine.
Oamenii trec pe lângă mine
îmbrăcați elegant
și mă mângâie pe creștet
acolo unde tronează un furuncul reprimat,
își retrag repede mâinile,
scârbiți.
Ești un învingător! Bravo!
Inima-mi pulsează în dinți
dar ei nu o văd.
Respir.