Într-o galaxie îndepărtată, trăiau niște ființe stranii, cunoscute pentru tehnologia lor avansată și inteligența deosebită. Se numeau “alieni” și erau mereu fascinați de alte civilizații. Totuși, în ciuda tuturor descoperirilor, se simțeau singuri și alienați. Deși exploraseră mii de planete și intrau în contact cu nenumărate forme de viață, niciuna nu reușea să le înțeleagă pe deplin nevoile și dorințele.
Acești extratereștri aveau emoții complexe, însă majoritatea creaturilor întâlnite vedeau doar exteriorul lor robotic sau ciudatele antene luminoase. Încercau de fiecare dată să se apropie, să comunice și să împărtășească din experiențele lor unice, dar erau respinși de teamă sau neîncredere.
Frustrarea lor a atins un punct culminant când au întâlnit o specie de pe o planetă albastră numită Terra. Aici, au văzut cum oamenii se luptă între ei, se tem de necunoscut și adesea refuză să accepte orice e diferit. Se întrebau cum pot fi atât de asemănători în suferința lor, dar atât de diferiți în comportament.
Alienii au realizat că sentimentul lor de alienare venea tocmai din imposibilitatea de a se conecta, de a fi înțeleși la un nivel profund. Până la urmă, au decis să părăsească Terra, lăsând în urmă o întrebare nerostită: nu cumva și oamenii sunt “alieni alienați” chiar în propria lor lume?
Această călătorie i-a făcut să înțeleagă că, indiferent de cât de avansați sau diferiți sunt, sentimentul de a nu-și găsi locul este universal, iar uneori, chiar și în vastul Univers, cel mai greu este să găsești pe cineva care să te înțeleagă pe deplin.
mariuscalin.com 