Nu-i nicio umbră, niciun dubiu
niciun mister de rezolvat
nicio-ntrebare ce plutește
când te ai născut prea învățat.
Răspunsuri seci ucid din fașă
cohorte de-ntrebări nepuse
copil bălai cu ochi ca cerul
esti doar de unșpe ani un kid
și pe deasupra te mai cheamă
din alte lumi astrale – Ananid!
Toți te privesc din jurul tău
ca la muzeu sau la dentist
copii de vârsta ta te-admiră
ținuți de mâini de-ale lor mămici:
ăsta-i autist!
Dar oare flacăra cunoașterii
poate-ncălzi un cord din gheață?
Să fie undele iubirii
închise-n axiome brute?
Cunoașterea nu stinge zbuciumul
ba dimpotrivă
rămâi copil și când vei crește mic
căci poate paranteza dreaptă se va frânge
și-ți vei dori să nu mai știi nimic.
mariuscalin.com 