Fără tine aș fi o jumătate colțuroasă
care m-aș rostogoli greoi
printre cuvinte nerostite
sau proiectate greșit
printre patimi.
Noroc cu pământul
rotund sau sferic- nu mai știu-
mă ajută curbura să alunec
către Capul Bunei Speranțe
așa cum odată
privirea ta complice
ajuta sărutarile-mi să alunece
de lângă lobul urechii tale tăcute,
fără viză de flotant,
până la claviculă.