am observat că pentru mulți
amintirile prăfuite,
dureroase la prezentul lor,
devin hilare.
Sunt evocate ca la stand up comedy.
le ascult și nu pot râde
nici măcar zâmbi
ar fi ipocrit
să mă hlizesc
în timp ce țin închise cu ambele mâini
ușile osuarului meu.
N-au zăvor, nici lacăt
și vor să se deschidă
ca o cortină grea, din catifea neagră.
Nu vreau să urc pe scenă
cu moaște-n brațe
m-am săturat să fiu altfel,
marginal normei
m-am săturat de propria umbră
m-am săturat să vorbesc despre mine
doar în versuri.