S-ajung pe unde-am mai trecut odată
acolo jos și-n spate, venind din viitor
acolo unde aripa întinsă-i sabotată
și-i cam devreme să mă gândesc să mor.
nu vreau să mai înot prin ăst ocean de lacrimi,
nu vreau să mă mai tem cu sold anticipat
și nici ca să găsesc ascunzători facile
unde să îmi închipui că sunt un prinț ratat.
am stat destul la masa șubredă și mică
cu dioptrii ca fundul de sifon
privind în gol cu ochii larg închiși de frică:
ce viitor să văd de-aici din capăt de peron?
Ce va fi mâine e-o enigmă
atunci când te târăști în loc s-alergi
și nu iubești decât prin pantomimă
prea orb și surd ca să-nțelegi
c-a exista nu-nseamnă a trăi.
Sunt condamnat Prezentului după
Prezent
ce nu așterne Viitor
doar un etern și trist Trecut
și-i prea târziu ca să-mi doresc să mor.
Taaaaim is on mai saaaid.. Ies it iiis!
mariuscalin.com 