NEMOARTE

mă așez cu voluptate

pe ultimul tron deghizat în scaun

pe care a stat Gheorghe Doja.

E ruginit și rece. Prea rece.

Aștept să-mi smulgi

cu cleștele stomatologic

bucăți de slănină de pe burtă

și fâșii sângerânde

de inimă.

aștept să te-ntreb dacă

ți-ai găsit punctul G,

vezi că-i înainte de H

și după F de la “fut”.

Vreau să mă întrebi cu ochii

dacă te iubesc și

vreau să încuviințez

caricatural de filistin

ca Heiner Müller

la perorațiile lui Alexander Kluge.

Alături stă Freud care

mă scrutează cu privirea,

în picioare are ciorapi albi

și sandale.

Mi-e frică de nemoarte

mi-e frică de necuvintele tale

nerostite,

la ce bun sacrificiul meu?

Leave a comment