mă așez cu voluptate
pe ultimul tron deghizat în scaun
pe care a stat Gheorghe Doja.
E ruginit și rece. Prea rece.
Aștept să-mi smulgi
cu cleștele stomatologic
bucăți de slănină de pe burtă
și fâșii sângerânde
de inimă.
aștept să te-ntreb dacă
ți-ai găsit punctul G,
vezi că-i înainte de H
și după F de la “fut”.
Vreau să mă întrebi cu ochii
dacă te iubesc și
vreau să încuviințez
caricatural de filistin
ca Heiner Müller
la perorațiile lui Alexander Kluge.
Alături stă Freud care
mă scrutează cu privirea,
în picioare are ciorapi albi
și sandale.
Mi-e frică de nemoarte
mi-e frică de necuvintele tale
nerostite,
la ce bun sacrificiul meu?