Când cerul nu mai desenează păsări
și mor apus și răsărit
stau și mă mint că nu contează
că tre’ să stau pe drumul stabilit.
Iubire imposibilă, iubire dureroasă
am renunțat la self esteem
totul s-a prăbușit de mult
nu văd decât umbre care plutesc în
jurul meu.
Mirosul de sânge a aprins torțele
vor să mă crucifice în numele dictaturii lor
cine nu i cu noi e împotrivă
au nevoie de victime și sângele meu îi excită.
Lăsați mă să scriu un ultim vers
atât vă cer. Lăsați-mă s-o uit!
Cu răni la mâini și suflet și zâmbet sincer lupt
să ies din groapă
sunt lângă mine alte suflete ce-și poartă luptele
dar stau drepți și tăcuți ca să mă cațăr pe-ai lor umeri, ca niște cruci arse.
Cerșesc să primesc ca să pot oferi
poate că asta-i cheia
dragostea înmoaie gâturile și apleacă
capetele.
torțele lor se vor stinge în sângele meu.
mariuscalin.com 