Am început să trăiesc abia după ce am acceptat moartea. M-a curtat până mi s-a strecurat în pat, unde mi-am îngropat fața hirsută între coapsele ei pârguite în timp ce-i frământam concomitent ambii sâni opulenți cu palmele mele aspre și asudate.
Abia după ce mi-am lăsat în veșnicia ei rece sămânța caldă a vieții și m-a privit cu ochii ei albi, gemând condescendent, m-am simțit cu adevărat iubit.
mariuscalin.com 