Treaba stă așa: Nu e despre fluturi în stomac. Nu e despre adus luna și alte astre cerești la ușa apartamentului ‘84 în timp ce ești la stomatolog. Nu e despre a fi mascul alfa reprimat și remodelat în vreun arhetip patern. Nu e despre petale de trandafiri roșii presărate pe urmele pașilor tai și alte șabloane romantice prăfuite. Nu e nici măcar despre atracție fizică. Nu e despre CRUSH, ci poate despre CRASH.
E despre dorința mea de a fi ascultat și înțeles. E despre singurătatea mea disimulată în solitudine. E complicat de simplu. E despre pornirea mea obsesiv-compulsivă de a suprapune la infinit matrița dorințelor mele peste portretele reale ale oamenilor. E despre cum nu se potrivește niciodată această matriță sau nu se potrivesc portretele celor din jur între limitele ei strâmte de largi și despre dezamăgirea și frustrarea de apoi.
Iubesc la tine inteligența mult peste medie pentru că mă iubesc pe mine fiind înțeles pe deplin. Înțeles, acceptat și consolat. Da, chiar și masculii alfa plâng câteodată ascunși sub plapumă și cu lumina stinsă.
Iubesc la tine exotismul tău pentru că mă iubesc mai mult de când scriu și mă pot privi cu aproape plăcere în oglindă.
Iubesc traumele tale transgresive pentru că mi le pot digera mai ușor pe ale mele.
Dar nu e numai despre iubirea mea narcisică. E și despre iubirea pentru tine, care nu e nimic din ce crezi tu, ci e dragostea aia pentru aproape. E dragostea aia biblică, castă și atât de rară. E ceva nou și pentru mine , o “bâzdâganie” ciudată care a crescut treptat în mine ca o tumoră benignă. O dragoste pe care nu știu cum s-o gestionez și atunci o arunc înspre tine ca pe o suliță înveninată, o dragoste care mă mutilează violent, de am ajuns să am ochii în loc de gură, gura în frunte, nasul în locul ochilor și urechile inversate, ca într-o pictură de Picasso. Care a făcut să mă urăști într-atât încât să îți dorești să bagi un cuțit în mine sau să trimiți niște cocleți să mă bată.
Mă poți omorî dintr-o singură lovitură de cuțit. O să te las, cu zâmbetul pe buze. Cât despre cocleți, o să devin META și îți spun că dacă ura ta pentru mine e mai mare decât dorința de a-i mai revedea vreodată, trimite-i! (Mamă ce replică de Jason Statham mi-a venit!).
Sper că ai avut răbdare să citești până aici, închei și arborez steagul alb al iubirii.
mariuscalin.com 