Claustrat în mine de prea mult timp, acolo unde picăturile grele de afară cad ritmic pe tabla ruginită a distopicei mele existențe,
Stau ghemuit și scrijelesc cuvinte oarbe care cerșesc virgule si puncte-puncte.
Sunt unicul meu cititor și asta îmi conferă caracter elitist, sunt “de nișă”, atât de criptic încât nici eu nu mă-nțeleg pe de-a-ntregul.
Ce scenă, public și lumini să-mi lumineze eminența?
Ce aripi să mă poarte-n zbor spre prima pagină selectă?
Nimic nu-mi merită prezența!
Sunt doar frânturi dintr-un întreg cu granița defectă..
Dar într o zi cu soare cum rătăceam virtual,
Retina-mi fu lovită de-un pastelat miraj:
Exotica amică rostogolea cuvinte necunoscute mie în fața-unor priviri ce consimțeau mutual!
Ce tremur, ce vibrație, ce tare! Cât curaj!
Dar unde? Când și cum? În minte aveam stoluri!
Prietena-mi versată umplu aceste nedumeriri grăbite,
Încă o luptă se născu în mine: complexe, prejudecăți, stomacul plin de goluri,
Perfuzie amestec curaj și cu speranță
Singura rezolvare anti idei tâmpite.
Trei tineri bravi sfidează anarhia
Își spun onest și simplu – “Ăia cu poezia”.
Sofia, Alex, Hudici, dar cred că-i știți de-acuma,
Ne-adună primitori lunar la “I-auzi una”.
Au împlinit discret deja un anișor
Le-au dat deja vizibil și primii dințișori
De aici din fața voastră, tânăr albit de ani,
Le urez cu drag și stimă: noroc și La mulți ani!