Ea e acolo: departe, intangibilă, sibilină,
Vezuviană. Inaccesibilă.
Eu – creatură patetică, respingătoare, înfășurat în neputință. Aș putea întinde mâna către ea s-o ating.
Câtă îndrăzneală!
Cine mă cred??! Eu, vechi sicriu din lemn de fag!
Nu am ochelarii pe nas, dar nici n-am nevoie s-o văd: o simt. O cunosc mai bine decât îmi cunosc zbuciumul. Îi știu fiecare por, fiecare respirație, fiecare dorință mută, ca și cum aș fi…. eu.
Aș alerga pâna la Luna aia pe care n-a pășit Armstrong și înapoi pentru o privire de-a ei! Vreau să-i simt gambele frumos arcuite cu buzele mele crăpate,
Sa fiu Edmund Hillary de pe muntele ei Venus și Grafenberg-ul punctului ei G.
Vreau să-mi îngrop chipul meu hirsut între sânii ei crepusculari … aiurea!! Vreau să-i ling țâțele alea mișto și să-i sug ambele sfârcuri erecte ca un bebeluș uriaș și nevrotic!
Vreau să-i măsor fiecare centimetru din trupul ei glabru cu oftatul dimineților mele solitare.
Vreau să contemplu epifania existenței ei din Purgatoriul ficțiunii mele.
Vreau să-i mai simt încă o dată tălpile ei neprihănite care îmi fac un footjob pe sub masă la o serată fițoasă în timp ce cu o privire absentă evocă unui octogenar libidinos albastrul perioadei lui Picasso.
Vreau să fiu așa cum mă vrea: cel mai cuminte golan.
Sex oral pe serpetine în timp ce-i citesc din Rilke. Nenea Freud, pe unde ești??
S-a scumpit brânza și au apărut și pepenii în piața Moghioroș: 6 lei pă chil.
mariuscalin.com 