Sufocare

Am invatat sa plang zambind

Atunci cand imi tin in maini sufletul

Pe ale amintirilor meridiane calatorind

Ca sa-mi ascund in perna urletul.

Caci a disimula tristetea e tot ce pot a face

Cantand alaturi de prolifice suspine

Jucand pe scena falsa a histrionicei rapace

Dureri care ma trage in abis: ce bine!

Vin catre voi, cu trupul plin de rani si sange

Adulmecand finalul tragic ce sta la panda

Vreau sa incerc aceasta ultima strigare

Cu voluptatea unui energumen ce nu vrea sa mai planga.

Nu am scapare, stiu, din cusca asta stramta

Sunt un remake al propriilor dezamagiri albastre

Dar inca mai sper poate la recea mangaiere pe o tampla

A unei maini fierbinti itite din alte lumi celeste.

Sunt diverticul pe intestinul gros al renuntarii

Sunt halitoza matinala after sex

Sunt tot ce nu va place si va sperie

Sunt pumnul directionat cu ura catre plex.