SCLAV

“Bine ca ai un servici!” Mi se spune cu o resemnare asumata

Capul plecat sabia nu-l taie, dar te ustura la coaie cand esti sclavul propriei neputinte.

Lanturi grele imi atarna de spiritul de initiativa aflat si asa in stadiul de morula,

Argati cu grade politice (sub zero absolut) stau salivand cu biciuri in maini asteptand GRESEALA. NESUPUNEREA. COMPLOTUL!

Sunt si ei tot niste sclavi, ai unui SCLAV-SEF osificat in grotesca cina cea de taina a ultimului tain electoral.

Sunt un amploaiat caricatural, o holograma stravezie a tot ceea ce as fi putut fi dar nu stiu cum si a tot ceea ce stiu ca nu stiu.

Tastaturile se aud sacadat in birou ca intr un limbaj Morse reinventat

Se lucreaza! La stat, pana si secretarii sunt de… stat.

Imi aranjez mandru cotierele de Lefter Popescu, ponosite si gaurite de atata truda la umflatul de baloane cu vid

Nu, nu zambiti! Chiar si castelele de nisip isi pot revendica perenitatea intr un desert!

Stiu ca nu apartin, stiu ca nu sunt de aici, stiu ca nu merit aplauze, stiu ca stiu sa nu stiu, stiu ca nu asta e drumul,

Nu stiu incotro, nu stiu cui, nu stiu ca de fapt stiu, nu stiu daca sus sau jos, la stanga sau la dreapta, nu mai stiu..

Sunt naufragiat pe o insula fara palmieri si nisip, inconjurat de planete cubice si nu vad nicio barca de salvare. Las-o dracu de barca! Vezi vreun ocean aici?? Maine e 12, e zi de salariu! Tihna de bugetar.