O zi însorită de primăvară a anului 1988. Aprilie.
Era doar un copil de 13 ani, îl cunosc! Era timid și cocheta deja cu disimularea durerii. De unde naiba învățase asta??
Ceva bullying, ceva abuz din partea unei învățătoare sadice (el mi-a povestit asta!), însă aripile erau încă…întinse.
Prefera ultima bancă deși fusese pus în prima. Prefera de fapt slova citită dar înjura ca un birjar. Încerca să imerseze în lichidul filant al prozaicului. O formă de autoapărare…
Am observat că avea o oarecare trecere la fete, dar părea că nu observă asta, că nu e interesat de subiect. Stătea prea mult ascuns după tăcerea frunzelor uscate.
Ma rog, era un început de adolescent cu un rucsac verzuliu în spate. Ha! Haios!
Când e senin și totul pare cald, până și șoapta se coboară în tăcere,
Un susur ca de-a inimei bătăi anunță un cutremur ce va sa vie,
Degrabă să mototolești a ta durere
Căci o speranță odată moartă nu are cum să mai învie.
Din ce mi-a spus ulterior, avea o relație normală cu părinții, fără efuziuni naive
Ignora lacrimile mamei lui, femeie chinuită și dezamăgită foarteDe-un tată care tandru, lovea cu vorba dură în timpanul și sufletul ei, pline de sânge. Da’ mamele sunt personaje principale în înjurături, ele sunt victimele intromisiunilor brutale, ele primesc valurile de sloboz, de urină și alte secreții, lor le sunt violate rudele moarte și Hristoșii.
”Hai Călin, că mai avem câteva globulețe și gata!” Mamă ce mișto era de Crăciun! Îi plăcea să agațe globurile argintii de ramurile bradului natural alături de tatăl lui, îi plăcea acel mic sunet produs pentru că acoperea suspinele de plâns întretăiat care se auzeau din bucătărie. Un nefiresc perpetuu se metamorfozează în cele din urmă într-un firesc volatil.
”Să fii cuminte Călin!..” Da, așa i-a spus mama lui în acea zi de aprilie 1988. Ciudat! Nu părea că ar fi urmat să plece undeva. Cum adică urma să moară?? Stai puțin, pastilele nu se iau dozat și numai atunci când esti bolnav?? Lovitura veni cu puterea unei bile gigantice cu care se demolează clădirile, direct în plex. Nu-și mai aduce aminte dacă a mai respirat de atunci vreodată, dar reține foarte bine că în ziua aia numărul de telefon de la serviciul tatălui său nu a mai sunat ocupat și că ”Salvarea” poate veni și mai repede de 5 ore.
Cred că atunci au apărut primele fisuri în perdeaua de vise străvezii. De atunci, a realizat că totul e posibil și că nu toate potecile au la capăt un curcubeu.
Când simți că totul în jurul tău e fum, că doi plus doi nu mai precede lui egal,
Că palmele-ți sunt asudate mai mereu și se ascund de-al dragostei frugal
Atunci încerci să stingi lumina mondial, să te ascunzi într-un etern apus
Cu ochii larg închiși uitând de toți și toate, pe rugul încă neaprins să zaci răpus.
Nu l-am mai văzut o vreme. Începuse să coboare sub linia orizontului. Gata, își făcuse încălzirea! Prima oară e mai greu, apoi te înveți: seara de 27 mai 1989 și ziua de 5 iulie – ziua de naștere a mamei lui – 1989 nu au fost decât epilogul prăbușirii definitive în el însuși, nașterea superbei ruine a cărei unic vizitator va fi pentru restul vieții. Diazepamul se vindea in blistere care sunau ca apa curgând dintr-o baterie de cadă. Ușa de la baie era încuiată în ziua aia deci sorry! N-a putut să se convingă cu ochii lui de asta! Cum să încerci să prinzi cu brațele cărămizi din tine care cad deja scrum??
Biată ființă! Era desăvârșirea unei existențe anaerobe, și nu știa încă pe atunci ce urma să i se cuibărească în pivnița fetidă a craterului atomic din el: însingurare, revoltă, respingere, coșmaruri, durere, deznădejde, chin, zvârcolire, speranță deșartă, E TÎ CÎ! Herghelie de demoni frate! Sigur, va căuta să lupte, să evite, să disimuleze, să caute refugiu în sex, jocuri pe calculator și mâncare (urma să primească pe nesimțite kilograme multe), să iasă din …groapă. Poate va reuși vreodată sa adoarmă fără fiorul ascuțit al groazei că va auzi din bucătărie sunetul blestematului de blister.. Prostule, la fel se aude și când iei o aspirină! În schimb, va pierde șirul nopților în care se va culca vegheat de Lilith, dorindu-și cu patimă să nu se mai trezească a doua zi. Hm! Crezi că e atât de ușor?? Grasu’ ăsta patetic va ejacula random chiar excese de efuziune intempestivă care-i vor returna cu directe de dreapta batjocură, respingere și repulsie! Chiar nu s-a săturat să bată la uși care nu se vor deschide niciodată??..
Așa s-a scrijelit povestea pe a uitării lungă trenă,
Așa v-am spus-o cu voluptatea unui energumen ce n-a văzut tămâia,
Așa mă voi retrage pe-a negrului ocean sirenă
Când n-am putut și vrut să schimb persoana a treia cu a-ntâia.
mariuscalin.com 