M am hotarat sa astern pe “foaia” virtuala mirosind a biti impersonali
cuvinte venite din sufletul meu trezit intortocheat ca dupa un vis urat,
care stau sa mi iasa din neuronul singuratic
De parca as vrea sa scriu tot ce nu s a scris de la facerea lumii
Si sa spun cele nespuse de la Golgota incoace.
Ce sentiment ciudat e sa ti privesti propria excreta intelectuala cu pretentie de arta de matineu infipta pe simezele unui festival gastronomic de provincie.
Stau in fata oglinzii crapate privind pe strainul din fata mea.
Cine esti?
“Cine esti??”
Vorbe goale!
Constiinta mea e poliglota: vorbeste si vietnameza mai nou
Ne intelegem de minune.
Ea miroase a banh-mi
Iar eu a ciorba de burta.
Crapatura aia din oglinda ma enerveaza
Intr un final adorm cu masca de respirat
pe figură.
mariuscalin.com 