-
daaa, ne-a venit o colegă nouă face 21 de ani mergeți în Japonia va fi something! tu ești totul pentru mine da’ eu nu sunt totu’ pentru tine e psiholog și e și psihoterapeutul meu în altă ordine de idei era stradă nu alee! singurătatea la superlativ e atunci când ești emoționat și bucuros că
-
stau la masă lângă niște scaune goale și mă prefac că mai aștept pe cineva cel puțin pe încă cineva. așa cred că mă simt protejat de scaunele ocupate care tot am senzația că mă privesc pe furiș cu toate cele patru picioare. cineva urmează să vină cineva va veni cineva trebuie să vină sunt
-
aud căzând în gând prea blând te-aud plângând și suspinând aud sub clar de lună bând cete hoinare sânge vrând. ei vor eu vreau tu nu mai vrei și stelele-au rămas doar trei și-mi plânge sufletu’ sub tei “ce vrei de la privirea ei?” și sufletul mi-e piatră grea va fi o zi și fără
-
mă așez cu voluptate pe ultimul tron deghizat în scaun pe care a stat Gheorghe Doja. E ruginit și rece. Prea rece. Aștept să-mi smulgi cu cleștele stomatologic bucăți de slănină de pe burtă și fâșii sângerânde de inimă. aștept să te-ntreb dacă ți-ai găsit punctul G, vezi că-i înainte de H și după F
-
sunt ramură de salcâm aștept albinuțele să vină îmi vor merge pe albul ochilor, furnicile îmi vor intra pe nări și vor ieși timid pe urechi. nu-ți voi mai putea spune că te iubesc și nici nu voi mai roși când mă vei privi așeptând să roșesc. muște multicolore își vor depune descendența în jurul
-
Ce ar fi fost dacă n-ar fi/ Un zâmbet de copil pe zi/ ce aș fi fost dacă n-ai fii/ ce sunt acum că tu mă știi/ Ce-am fost, ce sunt și ce voi fi/ te reclădesc și te dărâm/ și pe ruine zace fum/ fiece zi începe cu o dimineață/ exist doar ca să
-
sunt trăiri care nu pot fi ambalate în staniol sunt zbateri care nu pot fi pictate cu nicio pensulă cu nicio culoare sunt spasme care nu pot fi îmbrăcate-n cuvinte elevate și servite la desert sunt insomnii pe care luna nu le mai sărută sunt palme asudate însetate de mângâieri sunt disimulări familiare sunt deziluzii
-
nu știu dacă și cum se va termina nu știu ce temperatură va fi în septembrie 40 de trandafiri albi așteaptă deja în visul meu în dorința mea în fiecare secundă care împinge înapoi restul secundelor 40 e număr par boule e ca la mort! tânjesc după o privire de-a ei cum tânjesc după ventilatorașul
-
Nu se aude nicio șoaptă Văzduhul zace mort pe trepte Nu-mi amintesc de nicio faptă Dar șinele de tren sunt drepte. Că o iubesc e-adevărat, ea știe, dar ce iubire mai e asta când stau în fața ei fără simbrie și îmi doresc pe taler argintiu năpasta? E Maica Tereza-n straie de Maria Terezia Arhanghel
-
mariusneagu trebuie închis în sertarul unui scrin vechi din lemn de nuc care miroase a tutun de pipă de ce te uiți așa la mine? pune-ți te rog tălpile picioarelor pe obrajii mei hirsuți numai așa vei ști cum e să mergi pe sticlă pisată. luna are chipul tău, inima mea e o floare nedăruită,
mariuscalin.com 