-
cerul mă arde degetele mi-au amorțit nu există mesaj de trimis nu există nimic de citit. Incontinența mea emoțională a creat un crater în inima ei Barabas îmi râde-n nas de pe cruce. Nu mai e loc. Acolo sus e inventar și porțile sunt ferecate. E secetă dar EA-mi picură pe Vină din ochii-i înlăcrimați…
-
Dragostea-i un drum ce nu-ți dă pace, Un foc aprins ce arde fără glas, În brațe dulci găsești amar și ace, Iar sufletul se rupe, pas cu pas. Te-mbracă-n visuri, jură-n veșnicie, Îți pune-n ochi un cer de infinit, Dar când sinceritatea intră-n vrie, Tot ce-i frumos devine rătăcit. Dezamăgirea-i cea care te-ngheață, Te lasă…
-
Dragostea-i un drum ce nu-ți dă pace, Un foc aprins ce arde fără glas, În brațe dulci găsești amar și greață, Iar sufletul se rupe, pas cu pas. Te-mbracă-n visuri, jură-n veșnicie, Îți pune-n ochi un cer de infinit, Dar când sinceritatea-i doar o mască, Tot ce-i frumos devine rătăcit. Dezamăgirea-i cea care te-ngheață, Te…
-
am observat că pentru mulți amintirile prăfuite, dureroase la prezentul lor, devin hilare. Sunt evocate ca la stand up comedy. le ascult și nu pot râde nici măcar zâmbi ar fi ipocrit să mă hlizesc în timp ce țin închise cu ambele mâini ușile osuarului meu. N-au zăvor, nici lacăt și vor să se deschidă…
-
Sunt acolo și când nu sunt. Sunt scaunul ăla pe care stai șezutul e limba mea aspră și uscată îmi doresc să-ți odihnești AirMacșii pe limba mea ca să graseiez intelectual. sunt podeaua scenei îți simt tălpile asudate pe pieptul meu hirsut în timp ce îl evoci pe Camus enervată de caniculă. Sunt microfonul care…
-
am plecat către Marte singur în criosomn nu ai vise nici visuri e ca o renaștere 9 luni de așteptare one way ticket babe! burete uscat pe solul arid și roșu. Acolo nu pot să urlu de durere sunetul nu se propagă prin furtuna de nisip. sunt în medie la 225 de milioane de kilometri…
-
Mi-e dor de ploile din septembrie, tandre și răcoroase ca surâsul tău matinal, mi-e dor de frunza uscată din ierbarul meu prăfuit, pe care am scris vers după vers ca un chinez pe-un bob de orez. Am palmele asudate de la emoții râsul tău ca un clopoțel frunza verde bobul de orez alb.
-
Cu zile bune înainte începusem să simt cum îmi viermuiesc gândurile în viscere..Senzația aia de început de sfârșeală you know? O gâdilătură care se continuă către anus și care se finalizează cu încrețirea treptată a scrotului. Aceeași ca cea din vara lui 1990, când am dat admiterea în liceu. Am ales două poezii, le-am printat…
mariuscalin.com 