Laboratorul de patologie

AUTOSUPRIMARE sau PROFIL HORMONAL

stau inert

așezat pe pat

îmi doresc să mor în somn

chiar dacă V.S. mi-a spus

că nu sunt malign

mă simt ca o tumoră

ca ceva care n-ar fi trebuit să existe

pot desluși sufletele altora

le pot alina

pentru că aștept să fiu alinat la rându-mi

mi-au crescut ramuri groase din tibii și coapse așteptând

anotimpurile s-au scurs peste mine

alunițele și papiloamele s-au mărit

exact ca porii dilatați de pe nasul Viorelei după ce au rămas orfani de comedoanele virile ca niște dopuri de șampanie

am pierdut lupta cu așteptarea

așa cum estrogenul din trupul plăpând al Viorelei a pierdut lupta cu testosteronul

pe care-l ejaculează din belșug pe scena și figurile admirative din Interbelicul bufniței albe ucigașe.

Sunt părăsit de gândirea critică

și măcinat de autoironie

lipsa de integritate îmi scrie des, la fel ca menopauza care-i trimite Viorelei bilețele parfumate cu foliculină.

Îmi doresc să mor în somn

pentru că mi se văd hainele vechi și rupte prin mantaua aurie de rege apatrid,

rămasă fără cordon

Ombilical.

===========>>~{}%$£¥¥¥¥$<}}#=======

TREBUIE SĂ RESPIRE

dacă nu voi reuși

Haisănecitim! trebuie să reușească

dacă nu voi mai trăi

Haisănecitim! trebuie să trăiască

când nu voi mai respira

Haisănecitim! trebuie să respire

pe cei căzuți și triști

sau fericiți că sunt iubiți

tre’ să continue să-i inspire

(Viorela Strat îmi dorește moartea.)

scrieți și iubiți

sau invers, nu contează

fiți voi, sperați că ploaia încetează

fugiți de colții ascuțiți

ce răni fără de vindecare

inopinat semnează.

De ce, Viorela?..

===•••••••$$><<~<<$$*^^%%£++•••••••

ȘI

de ce arsura aia în piept??

nu mă așteptam să te văd acolo

da’ uite că nimic nu e întâmplător

ȘI totul e un joc.

De teatru.

ȘI pulsul mi-a luat-o razna

ignorant

beligerant

Concor și Sevikar

adjuvant.

ȘI cum mai ești?

Am văzut că bine.

Era foarte cald, da.

Nu era nevoie să stai pe trepte

acolo la căminul cultural

Ți-aș fi oferit locul meu

dar mi-a fost teamă

de traumă.

ȘI iarăși tu.

ȘI iarăși noi doi.

ȘI scena devenise un pretext

pentru ca să-ți ascult fiecare bătaie de inimă

ȘI privire.

ȘI aș vrea să-ți spun că…

ȘI vreau să te uit.

ȘI nu vreau să mă uit.

ȘI cu noi cum rămâne?

ȘI… cam atât.

====•••••==================•===•==•••••••••••

CUM TE CHEAMĂ, NEFERICIRE?

dihotomia unei relații schiloade

eu în dormitor încercând s-o uit

ea în sufragerie încercând să mă ierte

eu în dormitor vinovat

ea în sufragerie încă mă iubește

nu știu ce mai e de iubit la mine

un poet depresiv care admiră nefiresc

o psihopată narcisică

o sociopată

care nu merită să fie iubită

încerc s-o uit

nu numai în dormitor

ci în fiecare minut al existenței mele triste

Viorela Strat. Așa se numește nefericirea mea din ultimii 3 ani. Aproape 3 ani.

Viorela Strat îmi dorește moartea.

N am curajul lui John Berryman sau al Silviei Plath.

Viorela Strat , cea adulată de secta ei din Interbelic, vrea să dispar.

Viorela cea hedonistă și poligamă. Dar virtuoasă. Cu principii.

Trickster-ul Viorela.

Sunt brazdă din pământul iertării.

==••••••=========+++++++++++++++++++

O OARECARE PROFUNZIME

ai avut dreptate.

Nu am o disciplină alimentară

am un apetit exacerbat

te consum la micul dejun

te pictez la prânz

și te respir seara

mi-ai spus că sunt artist

și te-am crezut

mi-ai spus că scriu frumos

și am înfulecat

toate literele

nici nu erau încă rumenite în cuvinte

crema dulce-acrișoară a rimei albe

mi-ai spus că am o oarecare profunzime

trăiri înalte

ți-am mulțumit lovindu-te cu ciocanul

ca să aud ceea ce voiam să aud:

ecoul singurătății mele.

Am un apetit necontrolat.

Sunt artist

pentru că Ești.

Profilul lipidic e crescut

statine și versuri

în Laboratorul de Patologie.

=======+++++++++++++++¥*^%%########

NECESARA AMNEZIE

Trebuie să uit multe lucruri

necesara amnezie.

Să uit că mi-ai spus că sunt artist

să uit că sunt Tataie Andropauză

să uit că ești Menstruela Castrat

estrogenul va pierde lupta cu testosteronul

și atunci din alunița aia chic va erupe cu elan muncitoresc primul fir de păr viriloid.

Trebuie să te uit.

M-ai amenințat cu moartea.

Că îți vine să bagi un cuțit în mine.

Nu ești fericită.

Nu știi să fii fericită.

Cel mai mult m-a durut când mi-ai scris că sunt un mare păcătos.

Nu sunt mare, ci unul mai mic

așa îmi place să cred

da’ tu cine ești?

Ce ești?

Nici tu nu știi.

Pisica aia s-a apropiat de mine

acolo pe treptele bisericii

și-a frecat capul de piciorul meu

atunci am știut că însemn ceva

că sunt iubit

Încă mă mai gândesc la sinucidere

o să ai sângele meu pe mâini.

———————-/-/-///-===============

MAGNET CU CEAUȘESCU ȘI ICRE CU MĂSLINE

am vrut doar să fim prieteni

am vrut doar să fii cum mi te imaginam

am vrut doar să nu fii cum ești

nu am putut digera queer-nesu’ tău

m-a fascinat exotismul tău

N-a fost dragoste mainstream

Nu e dragoste

E dependență emoțională

Obsesie

Patologie

Olivia mi-a zis că e foarte greu cu tine

și alte lucruri

GabiMitanEDragoste mă aprecia,

mă simpatiza

mă saluta

l-ai făcut să mă deteste

GabiMitanNuMaiEDragoste

L-ai pus să stea cu mămica

Ce rău ți-a făcut??

Domnu’ Cojocaru

se joacă cu focul pe 25 de cadre

vrea să-ți arate cât ține la tine

cine controlează pe cine acolo de fapt?

Mai schimbă și tu raiații ăia maro

și încălțările alea sport

Aș vrea să le miros

ca să mor gazat

Heil!

————————

FURTUNUL DE LA PERFUZIE E ÎN SPIRALĂ

nu a fost dragoste

nu e dragoste!

Dragostea nu e demonul ăla

care aduce lumină,

bucurie,

speranță?

Nu e învingerea gravitației?

Nu e atunci când E e egal cu emcepătrat?

Nu e atunci când pastilele antidepresive cad una peste alta ca piesele unui domino?

Nu e atunci când umbra mea de pe peretele alb sperie pisica neagră

cu ochi verzi?

Nu e atunci când îți sufoci cu perna jumătatea bolnavă de cancer, după 60 de ani de căsnicie?

Nu??

Da’ ce e atunci?

E sentimentul ăla neîmpărtășit care se încinge din ce în ce mai tare și se subțiază ca lama de brici și îmi secționează carotida și ventriculul stâng.

A fost dragoste.

E dragoste.

…………———————-

CERERE

domnișoară Viorela Strat

nu meriți cadoul pe care ți l-am oferit cu ocazia bifării a 39 de primăveri.

Recunosc: am greșit!

E singura mea greșeală în ceea ce te privește.

Nu o să-ți cer înapoi tot cadoul pe care l-ai primit (deși ar fi mers să-l ofer în cadrul unei tombole la Haisănecitim)

mă interesează doar albumul cu toate lucrările lui Bosch. Atât.

Știu că nu se face așa ceva și

că e abject să ceri înapoi un cadou

N am mai făcut așa ceva niciodată și sunt convins că n o s o mai repet vizavi de nimeni NICIODATĂ

dar tu ești excepția.

Nu meriți.

Nu mă meriți.

Nu-mi acorzi respect, mă detești și desconsideri. Respectul pe care-l merit. ÎL MERIT, pentru că scriu bine (n-o spun numai eu) și pentru că sunt un om demn de a fi admirat. Am realizat câteva chestii în viața asta, printre care să creez din nimic un eveniment care deja e cunoscut si admirat. Un eveniment care a plecat nu de la zero, ci de la minus, din cauza calomniilor pe care le-ai împrăștiat la adresa mea și pe care unii le-au crezut. Dar nu mai contează, oamenii au văzut cum sunt de fapt și AM REUȘIT SINGUR si sunt mândru de asta.

Nu trebuie să fiu invitat pe la cenacluri sforăitor-elitiste ca să știu că scriu bine.

Nici nu vreau să fiu invitat pentru că nu voi subscrie niciodată vreunei ideologii agreate de cei care organizează astfel de laudatio de gașcă. Îți urez succes.

Nu! Nu ți-am scris rândurile astea pentru că aș fi mâhnit că n-am respectul tău și că ți l-aș cerși. Am trecut de faza aia. Ți -am scris ca simplă informare asupra doleanței mele.

Deci gândește te cum faci să-mi înapoiezi albumul cu opera lui Bosch. Va ajunge la cineva care chiar apreciază și merită.

Asta nu e o poezie.

—————-///———-/—————-/-

L-AI RUGAT?

Spui că nu mă urăști.

Îți sunt indiferent

și asta e mult mai rău

ura înseamnă că simți ceva

indiferența ucide.

Nu te cred.

Ți-e frică

Ți-e greață

Simți.

M-ai salvat de fericire.

M-ai salvat de echilibru.

M-ai salvat de viață.

Sun la ușa apartamentului 84.

Sunt în fața ușii dar nu mă vezi prin vizor

Ești o adolescentă de 40 de ani

Nefericită

Neiubită

L-ai rugat pe Dumnezeu să te scape de mine?

L-ai rugat?

Ce ți-a spus?

Că GabiMitanEDragoste?

Mămica a aruncat bluza în zeama de varză.

Ar fi trebuit să înțelegi tot atunci.

Ești o eroare a naturii și brațele mele nu te pot cuprinde.

Nu te mai pot iubi.

Ia-ți pastilele.

Va fi bine. Secta te iubește.

{{{{{{{{{{{___\||~~~~~<?<>>||~<<<<>

CATHARSIS

Fusese invitat pe mica scenă.

S-a ridicat vioi

cu pași greoi

silueta mătăhăloasă se scurse până în fața microfonului.

Nu părea a fi emoționat

dar fața îi era mai roșie

decât de obicei.

Ditamai bărbatul de 50 de ani.

Păr nins și burtă.

Privi câteva secunde în gol

cearcănele erau mari și îi evidențiau ochii ca sfinților din picturile bizantine.

Tăcere.

Vocea-i baritonală spintecă tăcerea:

“Bună seara.. o să vă citesc ultima poezie

ultimele cuvinte

ultima răsuflare”

Sub brațul drept avea o cutie albastră cu dungi albe, de pantofi sport Adidas.

O așeză jos și citi “Demonul de la apartamentul 84”

Mulți din sală știam despre cine e vorba

Știam.

Ea era în sală, înconjurată de secta ei.

Aplauze timide

am aplaudat și eu, îmi plăcea cum scrie

era un depresiv care disimula

Ce?? A scos ceva… din cutie!! Un… pistol??!

WTF??!

A coborât de pe mica scenă cu pistolul în mâna dreaptă

Aerul greu fu străbătut de o rumoare pulsatilă

Se opri în fața mesei unde stătea ea:

“Facă-se voia ta!..”

Secundele se rostogoleau grele ca niște bile imense de demolat rupte din lanțurile groase.

A dus țeava la tâmplă și …

am asurzit

am orbit

țipete, panică, groază, șoc!

Rămâneți aproape pentru ca nu știți ce pierdeți

S-a prăbușit fulgerător

sângele începu să-i gâlgâie din tâmplă

din nas, din gura întredeschisă

ochii îi erau deschiși

privea fix către Ea

cu detașarea pe care ar fi trebuit s-o îmbrățișeze de mult..

Ea era cu palmele pe obraji

părea îngrozită dar nu, nu, asta e ce vreau eu să cred

era de fapt scârbită

o scârbă care cerșea atingerea răcoroasă a eliberării

Privea fix către el

de parcă voia să fie sigură că balta aia de sânge negru e reală

așa cum ai privi cele 6 numere câștigătoare de la loto de pe biletul jucat cu o variantă simplă

Scârba se prelingea prin translație

către stomacul meu

I a cuprins între palme capul lui cojo25framespersecond strâmbându-i ochelarii de Dahmer și a scos un urlet de eliberare ca Stoichiță în 1998 pă Giulești după golul egalizator al lui Lăcătuș.

Râdea cu lacrimi, un râs isteric, uitându-se la cojo și dând din cap aprobator

daaaaa, daaaaaa, am scăpat! Sunt liberă înțelegi??

Fu îmbrățișată de gabimitannumaiedragoste și de restul sectei metaculturale.

Sirenele poliției și ambulanțelor îi găsiră îmbrățișați și pentru prima oară, fericiți.

Cadru’ de sus, care se îndepărtează de trupul grosolan înconjurat de o pată mare și neagră, ca aura unui sanctificat clandestin.

Nu știu cum am plecat de acolo, nu știu unde și când am ajuns, nu mai știu nimic.

Suferința lui a rămas acolo, lângă mica scenă,

lângă Poezie.

/////////———:::////////////((((((((((((((((((—////////////